În multe companii, inventarul anual se încheie la fel: o listă de plusuri și minusuri, explicațiile scrise ale gestionarului și o notă contabilă. Anul următor, lista arată aproape la fel, pentru că felul în care marfa intră, se mută și iese din depozit nu s-a schimbat.
Diferența dintre stocul scriptic și cel faptic nu apare în ziua inventarului; inventarul doar o descoperă. Ea se acumulează la fiecare recepție bifată după aviz, la fiecare palet pus în altă locație și la fiecare livrare plecată înainte de document. Până nu știți care dintre aceste mecanisme lucrează în depozitul dumneavoastră, corecția contabilă doar șterge simptomul.
Ce spune legea, pe scurt
Obligația. Legea contabilității nr. 82/1991, art. 7, cere inventarierea generală a activelor, datoriilor și capitalurilor proprii cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar. Normele aprobate prin OMFP 2861/2009 adaugă situațiile în care inventarierea se face oricând: la cererea organelor de control, ori de câte ori sunt indicii de lipsuri sau plusuri în gestiune, la predarea-primirea unei gestiuni, la reorganizarea gestiunilor și după calamități (pct. 2). Inventarul anual se face, de regulă, la încheierea exercițiului (pct. 4).
Comisia. Inventarierea se face de o comisie numită prin decizie scrisă, din care nu pot face parte gestionarii depozitelor inventariate și nici contabilii care țin evidența acelei gestiuni (pct. 6). Înainte de numărare, gestionarul dă o declarație scrisă, iar pentru fiecare diferență comisia îi cere explicații scrise (pct. 8 și pct. 39).
Mișcările în timpul numărării. Intrările și ieșirile se opresc, unde este posibil. Dacă nu se pot opri, marfa primită sau eliberată în timpul inventarierii se ține separat și se marchează ca atare (pct. 9).
Bunuri separate. Bunurile aparținând altor entități se înscriu în liste de inventariere distincte, iar bunurile deteriorate sau inutilizabile în liste ori situații separate (pct. 19 și pct. 20).
Compensarea. Plusurile se pot compensa cu minusurile numai dacă există risc de confuzie între sorturile aceluiași bun, diferențele privesc aceeași gestiune și aceeași perioadă, iar lipsurile nu provin din furt sau din degradări din vina gestionarului. Compensarea se face numai pentru cantități egale, iar listele sorturilor care întrunesc condițiile se aprobă anual de conducerea entității (pct. 40).
Perisabilitățile. Limitele de perisabilitate sunt limite maxime. Nu se aplică anticipat, ci numai după ce s-au constatat lipsuri efective și doar până la nivelul acestora (pct. 41).
Imputarea. Lipsurile imputabile se recuperează de la persoanele vinovate la valoarea de înlocuire, adică la costul de achiziție al unui bun similar, inclusiv taxele nerecuperabile și transportul (pct. 40).
Efectul fiscal. Pentru lipsurile neimputabile, cheltuiala cu bunurile lipsă și TVA aferentă nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, potrivit art. 25 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal, cu excepțiile enumerate acolo, cum ar fi bunurile asigurate. TVA dedusă la achiziție se ajustează, conform art. 304. Ajustarea nu se face, de exemplu, când pierderea vine dintr-un eveniment excepțional, cum ar fi furtul, dovedit cu documente, de pildă de la autoritățile judiciare.
O lipsă pe care nu o puteți explica este, deci, o pierdere de marfă, o cheltuială nedeductibilă și o ajustare de TVA.
Unde se nasc diferențele
Cauzele sunt grupate după momentul în care marfa trece prin depozit. De obicei funcționează mai multe deodată, iar unele se anulează parțial, ceea ce face diferența totală să pară mai mică decât este.
La recepție
- Recepția după aviz, nu după numărare. Operatorul confirmă cantitățile de pe documentul furnizorului fără să le numere. Dacă furnizorul a livrat mai puțin, minusul apare abia la inventar, când nu se mai poate reclama.
- Recepția fără scanare. Codul articolului se alege manual dintr-o listă. Un produs similar, cu alt gramaj sau altă culoare, intră pe codul greșit: un plus pe un articol și un minus pe altul.
- Retururi neînregistrate. Marfa returnată de clienți ajunge fizic în depozit, dar documentul de retur se face mai târziu sau deloc. Până atunci, marfa există fizic și lipsește scriptic.
La depozitare și în locații
- Marfă pusă în altă locație decât cea din sistem. Paletul există, dar nimeni nu îl găsește. La inventar este numărat ca plus în locația reală, iar la locația din sistem apare minus.
- Locații fără identificare și mutări fără document. Fără cod pe raft și fără scanare, sistemul știe doar că marfa este „în depozit”. Reorganizările și completarea locațiilor de picking din rezervă se fac atunci din memorie.
La picking
- Produse similare confundate. Aceeași marcă, ambalaje aproape identice, coduri diferite. Este exact cazul pe care normele îl numesc „risc de confuzie între sorturi”, dar compensarea contabilă nu repară cauza.
- Unitatea de măsură greșită. Comanda cere bucăți, operatorul scoate baxuri, sau invers. Diferența nu este de o unitate, ci de un factor de multiplicare.
- Picking din locația greșită. Produsul corect, dar din altă locație sau din alt lot. Stocul total se potrivește, dar stocul pe locație și pe lot nu mai corespunde.
La expediere
- Marfă plecată înainte de document. Camionul pleacă, avizul se face după. Dacă documentul se face cu altă cantitate sau se uită, diferența rămâne în stoc.
- Erori de încărcare. Paleți încărcați pentru alt client. Corecția se face adesea doar comercial, nu și în stoc.
În documente și date
- Mișcări înregistrate cu altă dată. O recepție din 31 decembrie introdusă pe 3 ianuarie face ca stocul scriptic de la data inventarului să nu corespundă cu ce era fizic pe raft.
- Mișcări în timpul numărării. Dacă depozitul nu se oprește și marfa primită sau livrată nu este separată, aceeași cantitate poate fi numărată de două ori sau deloc.
- Transferuri între gestiuni „în tranzit”. Marfa a ieșit dintr-un depozit, nu a intrat încă în celălalt. Dacă tranzitul nu are o gestiune proprie în sistem, ea apare ca minus într-o parte și nu apare nicăieri în cealaltă.
- Coduri duplicate. Același produs există în nomenclator sub două coduri, de obicei unul vechi și unul nou. Intrările merg pe unul, ieșirile pe celălalt.
- Conversii greșite între unități de măsură. Un bax definit cu 12 bucăți în loc de 10. Fiecare recepție sau livrare pe bax produce o diferență mică, care se adună.
Marfă deteriorată și marfă a terților
- Marfă deteriorată sau expirată neînregistrată. Produsele scoase de la vânzare stau într-un colț, fără document de declasare. La inventar sunt fie numărate ca stoc bun, fie lipsesc, dacă au fost aruncate.
- Stoc în custodie sau consignație. Marfa unui client sau a unui furnizor, păstrată în același depozit, este numărată împreună cu stocul propriu. Normele cer liste distincte, iar în practică ea are nevoie și de locații distincte.
Furtul
Furtul există, dar într-un depozit cu procese manuale rar este cauza principală. Mai important, nu poate fi separat de celelalte cauze până când acestea nu sunt eliminate: cât timp recepția, locațiile și documentele produc diferențe, un minus poate fi furt sau un bax confundat, și nimeni nu poate spune care.
Cauză, simptom, remediu
| Cauză | Cum apare la inventar | Ce o elimină |
|---|---|---|
| Recepție după aviz | Minus pe articole de la anumiți furnizori | Numărare și scanare la recepție, diferențele raportate furnizorului pe loc |
| Cod ales manual | Plus pe un articol, minus pe unul similar | Scanarea codului de bare la intrare și la ieșire |
| Locație greșită | Plus și minus pe același articol, în locații diferite | Locații cu cod, confirmate prin scanare la depunere |
| Unitate de măsură | Diferențe egale cu multipli ai unui bax | Conversii verificate în nomenclator, scanare pe codul ambalajului |
| Data documentului | Diferențe care dispar dacă recalculați stocul la altă dată | Document generat în momentul mișcării, nu după |
| Tranzit între gestiuni | Minus la expeditor, nimic la destinatar | Gestiune de tranzit în sistem, recepție confirmată la destinație |
| Coduri duplicate | Plus pe codul vechi, minus pe cel nou | Curățarea nomenclatorului și blocarea codurilor înlocuite |
| Marfă deteriorată sau a terților | Plusuri inexplicabile sau minusuri după casare | Locații dedicate și document la fiecare declasare |
Cum se elimină diferențele
Scanare la fiecare mișcare
Regula de bază este că marfa nu se mișcă fără o scanare care produce un document. Recepția se confirmă prin scanarea fiecărui articol și numărarea cantității, nu prin bifarea avizului. Depunerea se confirmă prin scanarea locației. Picking-ul se confirmă prin scanarea locației și a produsului, iar sistemul refuză un cod care nu corespunde comenzii. Expedierea se confirmă prin scanarea paleților la încărcare.
În plus, fiecare mișcare are o oră, un operator și o locație, deci o diferență găsită ulterior poate fi urmărită până la momentul în care s-a produs.
Locații, nu doar stoc
Un sistem de gestiune a depozitului (WMS) ține stocul pe locație și, unde contează, pe lot și pe dată de expirare. Stocul total al unui articol este suma locațiilor lui. Când stocul pe locație este corect, inventarul nu mai este o căutare, ci o verificare: comisia știe unde să se uite și ce ar trebui să găsească.
Numărare ciclică, oarbă
Cu stocul ținut pe locații, depozitul poate fi numărat pe bucăți, pe tot parcursul anului. Articolele cu rulaj mare sau cu valoare mare se numără mai des, celelalte mai rar. Diferențele se descoperă la câteva săptămâni după ce s-au produs, nu la un an, iar cauza se poate încă afla. Avantajele și limitele fiecărei variante, inclusiv raportul cu obligația legală anuală, sunt explicate în articolul despre inventarul ciclic sau anual.
Numărarea trebuie să fie oarbă: operatorul vede locația și articolul, dar nu cantitatea din sistem. O numărătoare care pornește de la cifra așteptată tinde să o confirme.
Motiv pentru fiecare ajustare
Orice corecție de stoc în afara unui document de intrare sau ieșire trebuie să aibă un motiv ales dintr-o listă: eroare de recepție, locație greșită, deteriorare, expirare, conversie de unitate, cod duplicat, lipsă neexplicată. Ajustările fără motiv nu se acceptă, iar cele peste un anumit prag cer aprobarea altcuiva decât a celui care le face.
Fără listă de motive, la sfârșitul anului știți doar cât lipsește. Cu ea, puteți vedea, de exemplu, că o parte importantă vine dintr-o singură conversie greșită sau de la un singur furnizor.
Analiza pe cauze, nu scoaterea din evidență
Diferențele se analizează lunar, grupate după motiv, după zonă, după articol și după furnizor. Scopul nu este găsirea unui vinovat, ci a mecanismului. Un minus care se repetă pe aceleași articole este aproape întotdeauna un proces, nu un om.
Acuratețea stocului, măsurată
Indicatorul cel mai util este acuratețea pe locație: procentul de locații numărate în care cantitatea găsită este egală cu cea din sistem, pentru articolul corect. Se poate calcula și pe articole, sau cu o toleranță pentru produsele vândute la greutate, dar definiția trebuie stabilită o dată și păstrată, altfel cifrele nu se pot compara de la o lună la alta.
Este un indicator mai sever decât diferența valorică totală: un plus și un minus egale se anulează în valoare, dar în locații sunt două erori, adică două comenzi care pot fi pregătite greșit.
Ce să faceți înainte de următorul inventar
- Luați lista de diferențe de la ultimul inventar și sortați-o după articol. Căutați perechi plus-minus pe produse similare și diferențe egale cu multipli ai unui bax. Acestea sunt erori de cod și de unitate de măsură, nu lipsuri reale.
- Verificați nomenclatorul pentru coduri duplicate și conversii de unități de măsură. Este cea mai ieftină corecție și se face o singură dată.
- Stabiliți regula de recepție: nicio marfă nu intră în stoc fără să fie numărată. Diferențele față de aviz se consemnează pe loc.
- Numărați ciclic câteva zone înainte de inventarul anual, cu numărare oarbă, și notați cauza fiecărei diferențe găsite.
- Definiți indicatorul de acuratețe și începeți să îl măsurați, chiar pe un eșantion mic.
Dacă după acești pași diferențele vin în principal din lipsa locațiilor, din documente făcute după mișcare sau din procese care depind de memoria operatorilor, problema nu mai este de disciplină, ci de sistem. Pe această parte lucrăm în proiectele de operațiuni și logistică: WMS cu stoc pe locații, inventariere cu scanner și trasabilitate pe lot, integrate cu ERP-ul existent.
Întrebări frecvente
Putem compensa toate plusurile cu toate minusurile?
Nu. Compensarea este permisă doar între sorturi ale aceluiași bun la care există risc de confuzie, în aceeași gestiune și pentru aceeași perioadă, și nu se admite pentru lipsuri din furt sau din vina gestionarului. Restul plusurilor se înregistrează ca intrări, iar restul minusurilor se tratează ca lipsuri.
Numărarea ciclică ne scutește de inventarul anual?
Nu automat. Obligația legală rămâne inventarierea cel puțin o dată pe exercițiu. Numărarea ciclică reduce diferențele pe care inventarul anual le găsește și face inventarul anual mai scurt, dar modul în care se raportează la obligația legală trebuie stabilit cu contabilitatea.
Gestionarul răspunde pentru toate lipsurile?
Nu neapărat. Lipsurile se impută persoanelor vinovate, la valoarea de înlocuire. Când lipsurile vin din proces, de exemplu din recepții nenumărate sau din conversii greșite în sistem, a le imputa gestionarului nu elimină cauza, iar diferența revine la inventarul următor.
Surse
- Ministerul Finanțelor Publice, Ordinul nr. 2.861/2009 și Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, Monitorul Oficial nr. 704 din 20 octombrie 2009, pct. 2, 4, 6, 8, 9, 19, 20, 39, 40 și 41.
- Contabilul.ro, Când se efectuează inventarierea: 7 probleme cu care se confruntă firmele în practică, cu textul art. 7 din Legea contabilității nr. 82/1991, actualizat la 17 decembrie 2024.
- Contabilul.ro, Minus la inventar în gestiunea cu amănuntul: monografia contabilă și implicațiile fiscale, 29 ianuarie 2026.
- Fiscalitatea.ro, Minusuri la inventar: implicații fiscale, 1 aprilie 2026.